Mobilitatea de grup pentru elevi,
anul școlar 2024-2025
În anul școlar 2024-2025, Școala Gimnazială ”Avram Iancu” a continuat implementarea Acreditării Erasmus cu numărul 2022-1-RO01-KA120-SCH-000109486 prin finanțarea proiectului de mobilitate cu numărul 2024-1-RO01-KA121-SCH-000216399.
Această înșiruire de numere s-a materializat, pentru elevii noștri în participarea la un stagiu de trei zile într-o școală din orașul Catania din Italia. Echipa școlii a fost formată din 7 elevi și doi profesori însoțitori.
O astfel de experiență este complexă, întregind percepția vizitatorului cu privire la moștenirea culturală, valorile, credințele și conviețuirea în spațiul Europei Unite. Pe lângă aceste experiențe, o astfel de vizită permite formarea unei opinii despre procesul de învățământ din școala gazdă. În cele ce urmează vom face cunoscute opiniile elevilor participanți la mobilitate
Experiența mea din programul Erasmus+
Apan Ioana, elevă în clasa a VI-a A
Sunt bucuroasă pentru că am avut ocazia de a face parte din echipa de elevi de la Școala Gimnazială ,,Avram Iancu’’ Dej, care a participat în cadrul Programului Erasmus+, la un schimb de bune practici la Școala I.C ,,Pizzigoni Carducci’’, din orașul Catania situat în Sicilia, insulă a Italiei.
În prima zi, în curtea școlii, a fost organizat un spectacol de bun venit, în care un grup de copii ne-au încântat cu dansuri și muzică tradițională, fiind îmbrăcați în portul lor popular.
La Școala I.C ,,Pizzigoni Carducci’’ am participat la multe activități împreună cu elevii italieni, care au fost foarte prietenoși.
Am participat la ora de sport, la ateliere de limbi străine: engleză, franceză, italiană, unde am lucrat în echipe cu elevii italieni și am învățat expresii din limba lor. Am lucrat în echipe la ore de fizică și biologie, la atelierul de arte, unde am desenat pe bucăți de ceramică. Lucrările au fost pe tema ”motive populare tradiționale”. Profesorii de la școala gazdă au expus lucrările noastre pe un perete, împreună cu cele ale elevilor italieni. Am participat la ora de robotică și am realizat postere cu tema protejării mediului și poluării, în echipe mixte elevii italieni și români.
Elevii de la școala gazdă, însoțiți de câțiva profesori ne-au fost ghizi, prezentându-ne orașul Catania. Ne-au povestit multe lucruri despre oraș, iar eu am fost uimită de arhitectura clădirilor și a bisericilor.
Dintre toate activitățile pe care le-am avut în perioada 20-25 mai 2025, cel mai mult m-a impresionat vizita în comuna Aci Castello, situată pe malul mării, la nouă kilometri de Marea Mediterană, în nordul Cataniei.
Când am ajuns acolo, soarele strălucea blând, cerul era azuriu decorat cu nori pufoși albi, iar vântul adia ușor. Adâncul albastru al Mării Ionice era limpede precum cristalul, iar valurile se izbeau încet de rocile vulcanice de la mal. Faleza era de piatră, cu alei pietruite, situată la înălțime considerabilă, deasupra mării. Pe marginea falezei era un parapet gros de piatră ce îți oferea siguranța de a te apropia să vezi mai bine marea. După parapet, relieful era foarte abrubt, acoperit de cactuși înfloriți, arbuști și multe flori viu colorate și frumos mirositoare. Ghizii noștri erau elevi de la școala din Catania, care ne-au povestit despre istoria zonei.
Lângă faleză, în mare era o stâncă imensă, rezultatul unei erupții a vulcanului Etna. Pe acea stâncă a fost ridicată o fortăreață bizantină în secolul al VII-lea, pe a cărei fundație s-a construit un castel de către normanzi în anul 1076, construcție în jurul căreia s-a format și dezvoltat orașul Aci Castello, castelul numindu-se Castello Normanno. După erupția vulcanului Etna din 1169, orașele din jur au fost distruse, devenind nelocuibile, astfel Aci Castello s-a extins și dezvoltat cu populația venită din orașele distruse. Castelul a devenit ulterior proprietatea bisericii din Catania.
Încă de la intrarea în castel m-a fascinat faptul că, în ciuda vechimii construcției, edificiul era foarte bine întreținut, treptele erau intacte, zidurile rezistente de parcă au fost ridicate recent.
Castelul avea o curte pe o terasă, amenajată ca o grădină plină cu multe plante specifice zonei precum palmieri, flori, cactuși și arbuști, de diferite specii din familiile lor. De pe acea terasă aveai o vedere minunată spre marea albastră, iar din grădină, urcând un șir de trepte, ajungeai într-o încăpere ce găzduia picturi frumoase agățate pe pereții de piatră.
În castel erau două încăperi mai mari, ce formau un muzeu, cu rolul de a păstra multe obiecte vechi, impresionante. Într-una dintre camere erau expuse în vitrine de sticlă multe minereuri, unele mai prețioase decât altele, dar indiferent de valoarea lor, toate erau frumoase. În aceași încăpere erau articole de vestimentație foarte vechi, bine întreținute expuse pe manechine. De asemenea, mi-a atras atenția o machetă a castelului, expusă în muzeu, atent realizată.
În a doua încăpere erau expuse fosile mari și mici, cranii, scoici, viețuitoare mici pietrificate, toate foarte frumoase, obiecte de ceramică intacte și fragmente, precum vaze și farfurii de diferite mărimi.
După ce am vizitat muzeul, am urcat cu grupul la ultima terasă, unde era un tun vechi. De acolo se putea vedea și admira toată comuna Aci Castello, dar mai ales, minunata Mare Ionică, un peisaj spectaculos.
Vizita la Castello Normanno mi-a dat o senzație de încântare, liniște, fascinație dar și dorința de a revizita edificiul, pentru lucrurile pe care le păstrează în spatele pereților de piatră, fiind o construcție parcă rămasă blocată în timp împreună cu lucrurile din interior, dar mai ales pentru spectaculosul peisaj pe care îl oferă.
După vizita castelului, ghizii noștri prietenoși ne-au dus la biserica San Giovanni Battista, unde ne-au povestit despre aceasta și am admirat interiorul deosebit de frumos al bisericii, statuile și picturile religioase spectaculoase.
După ce am părăsit biserica, am savurat cu toții gelato, eu am ales gelato de ciocolată servită într-un fel de chiflă dulce cu frișcă, care a fost delicioasă. După aceste vizite minunate, ne-am reîntors în Catania.
Un fapt deosebit de interesant și o experiență minunată a acestui proiect a fost expediția pe vulcanul Etna, până la altitudinea de 2000m. Trebuie să recuosc că muntele Etna un loc cu adevărat impresionant.
Participarea la acest proiect fost o experiență deosebită, una de neuitat, în care am avut șansa de a vedea cum este să fii elev în Italia, am îvățat lucruri noi, m-am împrietenit cu elevii de la acea școală și am văzut locuri foarte frumoase. Pe lângă acestea, am avut șansa de a vedea renumita arhitectură italiană și de a gusta mâncărurile tradiționale.
Sunt recunoscătoare că am avut șansa de a fi selectată să fac parte din acest proiect, la care aș participa din nou, oricând, cu drag.
Secvențe de la cursuri într-o școală din Italia
Silaghi Bogdan, clasa a VI-A
Când am aflat că am fost acceptat in programul Erasmus+, știam că mă aștepta o mare oportunitate: să văd o țară nouă, să descopăr tradiții diferite față de cele cu care eram obișnuit și să îmi testez propriile abilități de a comunica în limba engleză.
Vreau să vă povestesc puțin despre școala gimnazială pe care am vizitat-o în Catania, Italia.
Programul școlii era organizat astfel: orele începeau pe la ora 9 dimineața și se terminau la ora 14. Între ore aveam două pauze, fiecare de 10 minute. Nu există pauză după fiecare oră, așa cum se întâmplă la noi, ci sunt doar două pauze, în rest, când se terimnă o oră intră următorul profesor. Atmosfera din școală era foarte plăcută și primitoare, la această senzație contribuie și faptul că este frumos decorată. Copiii erau prietenoși și binevoitori. Mi-a plăcut că ne-au oferit explicații interesante despre istoria monumentelor vizitate, iar profesorii au fost amabili și au predat cu pasiune.
Mi-au plăcut multe dintre orele pe care le-am făcut la școală, dar cel mai mult mi-a plăcut ora de robotică.
O să povestesc puțin despre ce am făcut acolo. Profesorul ne-a dat un roboțel din lego, iar printr-o platformă asemănătoare cu Scratch trebuia să-l programăm să se miște pe o anumită distanță sau într-un anumit mod, etc. Până atunci nu mă interesase deloc robotica, dar după acea oră am devenit foarte pasionat și îmi doresc să îmi cumpăr un lego de acel tip in viitor.
În concluzie, această experiență a fost una de neuitat, mi-a testat abilitățile de a comunica în limba engleză dar și pe cele de a-mi face noi prieteni.
Dacă vreun copil din clasa a VI-a sau a VII-a citește această compunere, îl rog să încerce să intre în programul Erasmus+ , îi va schimba viața!
Relatare de pe băncile școlii I.C. Pizzigoni Carduci, din Catania, Sicilia, Italia
Alexandru Tanasă, clasa a VII-a A
Am ajuns în Italia în mijlocul lunii mai. Ziua de 21 mai era o zi însorită care prevestea evenimente frumoase.
În prima zi la școala italiană, profesorii ne-au întâmpinat împreună cu directorul încă de la poarta școlii. De la început ne-au lăsat să cunoaștem și să petrecem timp cu elevii de la școala gazdă, în timp ce pregăteau un moment de dans folcloric specific Italiei. La următoarea activitate din programul zilei, elevii clasei 1G ne-au prezentat elementele reprezentative ale orașului Catania. După ce au terminat ei prezentarea, a fost rândul nostru să le oferim detalii despre orașul Dej. Am vorbit toți cei 7 membrii ai grupului, prezentând materialele cu grijă pregătite de acasă.
La ora de limba italiană, câțiva elevi din clasa 1D ne-au pus întrebări despre viața noastră și despre preferințele pe care le avem, în timp ce alții ne-au învățat cuvinte, expresii și chiar și gesturi folosite frecvent în Italia. Pentru toți cititorii, ne-am speriat încă de acasă, înainte de plecatre, când am văzut în program, că vom fi înconjurați doar de elevi din clasa I, ceea ce însemna în mintea noastră elevi de ciclul primar. Am aflat că este vorba de primul an de gimnaziu (un fel de clasa a V-a de la noi), iar elevii cu care am intrat în contact la primele ore aveau 11-12 ani, iar grupul nostrum avea media de vârstă de 13 ani.
Prima oră din a doua zi a fost ora de educație tehnologică. Am format grupe cu copiii din acea clasă și am lucrat împreună la proiecte pe tema sustenabilității planetei și a poluării. După această oră, am avut două ore de sport, în care băieții s-au jucat fotbal și baschet, iar fetele au jucat baschet și volei. După câteva ore, ne-am întors la școală și am avut atelier de desen. Picturile realizate au fost expuse pe pereții școlii.
În a treia zi, la ora de franceză, a trebuit să alegem bilețele la întâmplare și să mimăm ce scria pe ele, colegii din clasă trebuiau să ghicească ce am mimat și să spună în limba franceză. La următoarea oră, ora de engleză, am format grupe cu elevii din clasa 2F și am rezolvat câteva exerciții împreună. Aici ne-am simțit în largul nostrum, grupul nostrum avea un nivel de cunoștințe mai avansat. Au urmat ora de științe și de robotică, am lucrat în perechi și, alături de un asistent, am programat mici roboți din Lego, pe baza cerințelor date de profesorul îndrumător.
În concluzie, toți profesorii au fost foarte amabili, vorbind atât cu noi, cât și cu elevii din Italia. Majoritatea știau să vorbească foarte bine limba engleză, astfel că am reușit să comunicăm cu ușurință. Dacă aș mai avea ocazia, aș reveni aici chiar și de 100 de ori.
Delicii italiene în pași Erasmus
Marissa Anastasia Petruț, clasa a VI-a B
În acest an școlar, am avut minunatul prilej de a merge într-o călătorie în Italia, alături de încă șapte elevi ai școlii noastre, prin programul Erasmus+. Această experiență nu a fost doar o ocazie de a descoperi cultura fascinantă a Cataniei, ci, de asemenea, și o șansă de a socializa, de a vedea peisaje extraordinare și de a avea momente de neuitat cu colegii care m-au însoțit.
Impresii de pe meleaguri italiene
Ilinca Cherecheș, clasa a VII-a B
În luna mai am participat la o activitate internațională în cadrul proiectului derulat în programul ,,Erasmus +’’ asa cum se obisnuieste in scoala noastra. În acest proiect au participat șapte elevi și două doamne profesoare, iar atmosfera a fost atât de plăcuta încât uneori nu știam care sunt elevii și care sunt profesorii.
În prima zi am reușit sa ne invingem emoțiile participand la un dans tradițional italian impreună cu noii nostri colegii.
Aceștia au fost foarte răbdători și ne-au învățat cu grija pașii dansului. Dansând, mi s-a părut că și noi suntem niște mici italieni.
Zilnic am participat la cursurile de la școala gazdă ,,Pizzigoni Carducci’’ am avut parte de lecții interactive cu elevii italieni, chiar și o ora de robotica, unde elevii ne-au prezentat cinci roboti de lego care puteau fi programați să facă diferite lucruri, și o oră de artă în care am desenat niște tablouri pe care o profesoara le-a lipit pe un perete din scoală. Fiecare dintre colegii mei au lăsat o mica urma în acea școală.
Elevii italieni, ne-au prezentat centrul orașului Catania, Acicastello și Acitrezza fiecare dintre ei spunandu-ne câteva informații despre aceste locuri. Pe lângă aceste prezentări, am comunicat cu mai mulți elevi, povestindu-le despre viața noastră, orașul nostru, școala noastră.
Totuși, nu am ezitat să îi rugăm să ne învețe câteva cuvinte esențiale în italiană, descoperind faptul că limba italiană nu este așa diferită de limba română.
Ca orice turist în Italia, am așteptat cu nerăbdare să gustăm din vestita pizza italiană, care s-a dovedit a fi delicioasa, la fel cum sunt și alte mâncăruri tradiționale și mai ales înghețata gustoasa și cremoasa.
În cadrul proiectului Erasmus+, am avut șansa unică de a călători într-o țară străină și de a învăța lucruri noi nu doar din cărți, ci și din realitate. Una dintre cele mai impresionante zile din această experiență a fost excursia pe Muntele Etna, cel mai activ vulcan din Europa.În concluzie, aceasta experiență a fost una de neuitat deoarece ne-a ajutat să ne dezvoltăm, să afla informații fascinante despre insula Sicilia și chiar despre Italia iar proiectul Erasmus + a adus un plus de amintiri plăcute pentru fiecare dintre noi.
O mică incursiune pe cel mai activ vulcan al Europei - muntele Etna
Lorena Mican, clasa a VII-a A
Alături de alți turiști ne-am dus spre Etna, iar drumul a fost o adevărată aventură. La baza muntelui era o vegetație abundentă, pădure cât vezi cu ochii. Cu cât urcam mai sus, la diferite altitudini, peisajul se schimba radical: era din ce în ce mai impresionant. Printre copaci începeam să vedem scurgerile de lavă răcită. Din ce în ce mai multă lavă. Coline întregi de movile cenușii solidificate. Lava solidificată a luat locul vegetației. Doar ici, colo câte o tufă înflorită cu de galben pal încântător. Ghidul ne-a spus că buruiana aceea e o specie endemică și că e prima care începe să crească pe locul unei foste erupții.
În Sicilia, erupția vulcanului Etna este un fenomen obișniut. Vulcanul erupe de câteva ori pe an. Echipe de specialiști au delimitat mai multe zone de protecție împotriva curgerilor de lavă, astfel încât așezările omenești de la baza muntelui să fie ferite de pericolul major. Tot de la ghid aflăm cum experții au făcut proceduri de deviere a scurgerilor de lavă, în afara zonelor locuite.
Când am ajuns în Catania mi s-a părut bizară culoarea cenușie a fațadelor clădirilor. Pentru mine acesta era un semn al unei gospodăreli orășenești deficitare. Doar că, din câte am aflat, cenușa vulcanică este de multe ori împinsă spre oraș de vânt. Astfel, străzile sunt acoperite de o peliculă de praf care uneori face si aeroportul din Catania să fie imprcticabil. Deci cauza aspectului cenușiu este vulcanul, nu cutumele gospodăreși ale primăriei locale.
Excursia pe Etna m-a făcut să simt cât de mici suntem în fața naturii și cât de multe putem învăța dacă suntem deschiși la experiențe noi. A fost una dintre cele mai frumoase zile din programul Erasmus+ și cu siguranță una pe care n-o voi uita niciodată.
Orașul Catania relatări din programul Erasmus+
Andrei Buda, clasa a VII-a D
La Școala Gimnazială „Avram Iancu” Dej se organizează în fiecare an activități internaționale în cadrul proiectului „Erasmus+”, iar în acest an am avut bucuria de a participa la o mobilitate în Italia, în orașul Catania.
A fost prima dată când am ajuns în Sicilia și, deși am ajuns seara târziu, orașul ne-a primit cu o atmosferă caldă și plină de viață. Aerul era călduț și mirosea a mare și a flori. De la fereastra camerei se vedeau clădiri vechi și palmieri, iar orașul părea că nu doarme niciodată.
A doua zi, după ore, am început să vizităm orașul. Prima oprire a fost la amfiteatrul roman, o construcție veche, parțial îngropată printre clădirile moderne. Chiar dacă nu este complet vizibil, tot impresionează prin dimensiune și prin pietrele negre din lavă, care îi dau un aer misterios. Mi-am imaginat cum stăteau oamenii pe acele scări și urmăreau tot felul de spectacole.
Următorul loc vizitat a fost Mănăstirea Benedictină, una dintre cele mai mari din Europa. Acum face parte din universitate, dar păstrează o atmosferă calmă și impunătoare.
Am intrat în una din curțile interioare unde se afla o fântână de piatră. Totul era atât de bine păstrat încât simțeai că timpul merge mai încet acolo.
După aceea, ne-am îndreptat spre Piazza Università, o piață spațioasă, înconjurată de clădiri elegante. Era plină de viață tineri care stăteau la cafele, turiști care făceau poze, porumbei care zburau nestingheriți. Am simțit pentru prima dată că mă aflu într-un oraș sudic, cald, prietenos și plin de energie.
La doar câteva minute de mers pe jos se află Badia di Sant’Agata. Nu am intrat înăuntru, dar am zăbovit puțin în fața ei. Clădirea era impunătoare, cu fațada decorată și cupola vizibilă de la distanță. M-a impresionat cât de elegantă este construcția și cât de bine se încadrează în peisajul din centrul orașului.
Am ajuns apoi în Piazza Duomo, una dintre cele mai frumoase piețe din Catania. Acolo se află Catedrala Sfânta Agata și simbolul orașului statuia unui elefant din lavă neagră, care poartă un obelisc. Totul în jur era animat, dar liniștit în același timp.
După atâta istorie și cultură, am trecut pe o stradă cu un frumos orleandru înflorit . Mi-a plăcut mult acea plimbare, strada era liniștită, iar florile arătau magnific. Am făcut câteva poze, dar cel mai mult am păstrat în memorie acea imagine calmă și frumoasă.
Ultimul obiectiv vizitat în acea zi a fost Castelul Ursino. Nu am intrat, dar zidurile groase, din piatră cenușie, și turnurile masive m-au făcut să simt că am ajuns într-o altă epocă. Ne-am oprit puțin în fața lui, să facem fotografii și să ascultăm explicațiile ghidului, apoi ne-am întors la hotel.
Această zi în Catania a fost plină de descoperiri, iar restul programului a fost cu totul special. Am simțit că fiecare loc are o poveste și că orașul e un muzeu viu, unde trecutul și prezentul conviețuiesc armonios. A fost o experiență de neuitat și mi-ar plăcea să mă întorc cândva să descopăr și mai mult.